luni, octombrie 27, 2008

Tampenii de ora `10

N-as fi crezut niciodata ca plecand de acasa, imi va fi asa de greu.Nu spun ca aici nu e totul bine, dar Bucurestiul ma oboseste, ma plictiseste, ma enerveaza.Nu mai e mama care sa imi faca toate poftele, nu mai e tata care se uita cu mine la meciuri si caruia ii ziceam tot ce aveam pe suflet.Nu mai e nici George (Cigo), cel mai bun prieten al meu si totodata fratele pe care nu l-am avut niciodata.Cu el agatam fete, faceam misto de lume, eram rautaciosi, ne prosteam.Eh...nu mai e nimic.
Singurul lucru bun din aceste aproape 4 saptamani mi s-a intamplat in week`end`ul trecut.N-am sa va spun ce anume, caci imi place sa-mi mai si pastrez din intimitati. :)
Copilaria este cel mai frumos capitol din cartea vietii fiecarui om.Esti mic, toti te rasfata, toti te iubesc.Parintii iti sunt alaturi, cei mai buni prieteni la fel.Cand te faci mai mare, devii responsabil, apar probleme.Uneori plangi seara pe infundate sub plapuma, gandindu-te ca nu mai vrei sa vina ziua de maine.Dar trebuie sa poti, ca doar asa e omul.Nascut pentru a muri.Si nascut pentru a se chinui o viata intreaga sa-si faca ziua de maine mai buna.Dar oare intotdeauna reuseste?
Aici imi inchei jalnicul discurs de astazi, va pup si va respect! :)

2 comentarii:

Dedeea spunea...

Bun venit in zgomotosul si aglomeratul Bucuresti :)). Iti e greu pana te obisnuiesti dar apoi nu ai sa mai incetezi sa il iubesti :D.

Bafta in viata de student !

Anonim spunea...

Te iubeeeeesc :P