luni, august 10, 2009

Ce frumos e...

Ce frumos e cand te trezesti dimineata si ti se deschide deasupra-ti o patura albastra, patata in alb. Da, e foarte frumos cerul, mereu mi-a placut sa-l privesc. Chiar imi amintesc ca acum vreo saptamana mergeam cu tata in masina, el era la volan, iar eu numaram norii de pe cer si tot ziceam: "vai dar frumosi mai sunt!". Si tata radea, spunandu-mi ca m-a apucat febra creatiei si a artei.
Ce frumos e cand seara cerul se intuneca, iar acele pete albe dispar, fiind inlocuite de luminite intense, galbene. Marturisesc ca a trecut ceva vreme de cand n-am mai stat pe balcon sa ma uit si sa "citesc" in stele, desi cand esti trist e o terapie numai buna pentru a te inveseli. In general cerul are un efect linistitor asupra perceptiei umane.
Bai, e asa frumos sa iesi la iarba verde! Am fost sambata la munte, ai mei cu niste prieteni de familie, eu cu alti prieteni. Ne-am intins paturicile, am pus-o de-un gratar si am facut baie in apa rece din rau. Au fost extrem de placute senzatia si multitudinea de trairi care m-au cuprins in ziua aia. Chiar ii spuneam cuiva ieri ca desi ma duc la mare la sfarsitul lunii, nu am cine stie ce chef. Eh, asa se explica lipsa chefului, probabil ca am descoperit ca te poti simti bine oriunde, trebuie doar sa vrei.
Ca sa inchei, nu vreau decat sa spun ca noi oamenii in general nu reusim sa ne bucuram de lucrurile marunte, dar incarcate de emotie pe care ni le ofera viata. Asa am fost invatati, sa ne bucuram la bani, masini, vacante scumpe, haine de firma, insa mai presus de toate astea sunt multe alte chestii. Cerul albastru, iarba verde, norii aia albi ce par pictati, dragostea celor din jur, zambetele nevinovate si spontane, toate te fac de o mie de ori mai bogat decat nenea ala care castiga la Loto, iar apoi isi distruge viata pentru ca banii ii fura total mintile. Da bai, viata chiar e draguta, uneori frumoasa. Cu greutati, cu suparari, vara asta chiar am realizat ca la 19 ani, in septembrie 20, pot afirma ca sunt un om mare, aproape un barbat. Si da, ma simt mandru de asta. Si-mi iubesc viata, chiar o iubesc!

5 comentarii:

Ana spunea...

Si eu ma uit adesea la cer si printre miile de stele o vad pe ea.stiu ca ea e acolo si vegheaza asupra noastra.

mie mai nou imi plac vrabiutele.cand ies cu dia in parc ne asezam pe o banca si le dau sa manance.ma fascineaza cand le vad ce micutze sunt si cum se lupta ptr fiecare firimitura, care mai apoi o duc in cioc la pui.si sunt asa frumoase :))

sau imi place sa ma uit la copilasi cum alearga de colo colo ;))

e frumos sa privesti in jurul tau si e imbucurator cand poti zambi doar uitandu-te la cerul albastru.
fericirea e cladita dintr-o gramada de lucruri marunte care ne inconjoara in fiecare zi.

Papi spunea...

Cerul e cred eu, cel mai frumos lucru pe care-l avem pe Pamant . Te uiti la el si parca te duce intr-o stare de visare...
Da, imi place sa admir cerul, sa vad norii si sa incerc sa aseman forma lor cu lucrurile materiale pe care le avem aici, pe Pamant .
Noaptea,cerul este de-a dreptul extraodinar..sa vezi acel albastru inchis si totusi parca invaluit in mister "patat" de niste stele ...


Oricum, e un post foarte frumos :P . Bravo, imi place :)

Anonim spunea...

Intr-o dimineata, cand mergeam la facultate, era cam prin mai, cam asa, m-a apucat plansul. Treceam printr-o perioada mai aiurea si ma gandeam doar ca lucrurile frumoase mereu am fost in fata mea... doar nu am fost suficient de atenta pentru a le primi in viata mea... e trist uneori :)

Anonim spunea...

Am uitat sa spun si de plangeam: pt ca tocmai rasarea soarele... :)

Pau spunea...

Ai toata foarte multa dreptate in acest post, dar promite ca faci o baie in mare si pentru mine. Aaa si sa vezi rasaritul si atunci poti sa spui "ce frumos e..."