vineri, aprilie 20, 2007

Mama, tata si...bunica...

Stiu, imi cer scuze inca de pe acum, caci am zis ca nu voi posta pe chestiuta asta, dar uite ca nu ma pot tine de cuvant.Ma tare plictisesc acum, asa ca mi-am lasat gandurile sa zboare, undeva departe.Se pare ca gandurile mele nu au stiut drumul, asa ca au aterizat in dormitorul casei mele, unde au dat de parintii mei.Da, exact, de parintii mei.Ma gandesc...sunt cei mai importanti oameni din viata mea, cei care m-au crescut, care mi-au oferit si imi ofera educatia necesara, sunt cei care sufera alaturi de mine si impart cu mine 80% din bucuriile pe care le simt.Oare de cate ori nu i-am suparat eu?Oare de cate ori nu m-au iertat?Bineinteles, sunt niste intrebari retorice, la care raspunsul ar fi: de foarte multe ori.Ma mai gandeam acum (constat ca gandesc cam mult si cam prost :-S) ca de vreo doua ori in viata mea am fost intr-atat de prost si de orbit de o alta persoana din preajma mea, incat i-am "retrogradat" pe locul 2 in inima mea.Vreau acum sa promit solemn, nu stiu cui, dar promit ca vor ramane cei mai importanti oameni din viata mea si ca ii voi iubi intotdeauna.Merita totul, le multumesc pentru ca mi-au oferit o copilarie foarte fericita si lipsita de griji si desi nu le arat foarte des asta, apreciez enorm ce au facut si fac pentru mine.Va iubesc mami si tati!
Bunica din partea mamei este cu siguranta un al treilea om foarte foarte important pentru mine.Probabil la fel de important ca si cei doi mai sus mentionati.Bunica m-a crescut, bunica mi-a cumparat inghetata cand nu avea foarte multi bani si a doua zi trebuia sa plateasca gazele sau curentul.Bunica m-a batut de vreo doua ori cu urzica cand am plecat de acasa fara sa anunt.Bunica e...bunica.Te iubesc buni!

2 comentarii:

katutzu spunea...

Ete de'asta te iubesc eu pe tine .. pentru ca esti inteligent si iei decizii f bune.. si e admirabil ca-ti iubesti familia atat de mult si ca ii pretuiesti .. PUP

Pau Pau spunea...

Dap, asa e. Parintii sunt cei mai importanti si merita tot respectul din partea noastra.
Desi nu mai vb asa des (timpul asta...) o sa urmaresc blog-ul. Bafta :*