joi, decembrie 25, 2008

Oricat as incerca, nu-mi pot gasi cuvintele.Este mult prea trist si pare mult prea ireal pentru a fi adevarat.Si totusi este.Aseara a trecut in nefiinta unul dintre cei mai buni si sufletisti oameni pe care i-am cunoscut, nasul meu.Vestea a venit ca un bumerang, m-a lovit, s-a dus, dar se tot intoarce si ma zgarie pe suflet.Ma intreb cat de nedreapta e viata cand pierzi o persoana atat de draga in ziua de Craciun.Ma intreb si acum de ce.De ce ce?De ce multe!De ce nu-l voi mai putea vedea, de ce nu vom mai rade impreuna?De ce...?
Pentru ca stiu ca nu voi gasi raspuns la atatea si-atatea intrebari, imi mai ramane de spus doar: odihneste-te in pace, in sufletele noastre vei ramane vesnic!

Al tau, Adi...

Un comentariu:

Anonim spunea...

Intr-adevar viata este foarte nedreapta si atunci cand te astepti mai putin, te loveste unde te doare mai rau...
E dureros cand pierzi pe cineva drag si mai ales intr-o asemenea zi, care ar trebui sa aduca bucurie, dar asta e cursul firesc al vietii...si din pacate nu ne putem opune lui.
NASUL tau va fi intotdeauna alaturi de tine; il vei regasi in toate lucrurile frumoase pe care le-a facut, in toate povetele pe care ti le-a dat, si asa cum ai spus si tu, il vei regasi in sufletul tau...
Sunt convinsa ca vei gasi taria necesara de a depasi acest eveniment atat de neasteptat...si sunt convinsa ca prin acest post, foarte multe persoane iti sunt alaturi, fie ca scriu sau nu.